Asa cum ma stiu, sunt facut sa ma misc, sa alerg, sa ridic greutati, adica sa fiu o persoana mai mult decat activa.
Proaspat venit din armata, intr-o garsoniera confort II, mi-am propus sa fac ceva miscare cu niste gantere. Fratele meu mi-a facut gantere decupand prin sudura doua discuri cu bavura care la cea mai mica neatentie ma raneau. Am lucrat cu ele pana prin 1978 cand mergand la magazinul de sport de pe Lipscani, am gasit gantere de cate 10 kg, pe care le-am luat si am reusit dupa attea ani sa le inlocuiesc pe cele care utile mi-au fost, dar mari zgarieturi mi-au lasat pe piept. N-au ramas urme din fericire!
In 1972 am cumparat cartea de Yoga scisa de A. MILANOV si I. BORISOVA, publicata de Editura Stadion, carte pe care am citi-o cu mare atentie. Stiam eu ceva despre yoga d cand venise un circ in Pitesti si prezenta un yoghin care avea vreo 68 de ani si arata ca de 35 de ani. respectivul doctor nu mai - stiu - cum sau Clemendore, parca, facea contorsionism si avea o mobilitate speciala. dar ziceau cei de acolo ca era yoghin si practicile acelea l-au tinut asa de tanar. Cartea era excelenta, avea detalii tehnice si multe imagini cu un barbat care arata cum se fac anumite exercitii. Am citi-o cu atentie si m-am convins ca ar fi timpul sa fac si eu, desi imi cunosteam limitele legate de mobilitate. Am lucrat cu mine insumi multe ore si incet-incet am reusit sa fac cate ceva, nu foarte mult, dar am facut. Chiar am si niste poze cu cele cateva pozitii executate cat de cat decent de mine.Ma mutasem in berceni si prin 1976 inainte de a pleca sa tin un seminar m-am apucat cam grabit sa fac un lotus la inchis decat de obicei. Eram fara o incalzire prealabila, drept care am auzit o paraitura la genunchiul stang. Au aparut niste dureri ingrozitoare si cand am plecat la ASE coborarea celor 3 etaje ale blocului erau deja un chin. Cu greu mi-am depasit starea proasta dar am horarat sa dau o rezolvare prin alergare. Am anuntat-o pe Mariana despre intamplare si in aceeasi seara eram in magazinul Bucuresti de la Lipscani si imi cumparasem deja trening, pantofi sport, o bluza si sosete. eram gata sa incep. cand am ajuns acasa am si plecat dar primele 400-500 de metri pe bd. Brancoveanu au fost dramatici. Imi curgeau lacrimile dar nu m-am dat batut. Asa am inceput un nou sport sa-l practic: alergatul.Am alergat putin, apoi mai mult, apoi si mai mult, incat am ajuns sa alerg 42km. Cand mergeam in baze de practica gaseam studenti cu care sa alerg. Chiar am facut distanta Zimnicea-Smardioasa, undeva 18+18 descult de se mirau cei care ne-au intalnit, veniti in vizita de la CC al UTC sa vada cat muncim noi la cules de struguri cu studentii. Era sambata dupa amiaza si am fost apreciati ca faceam si altceva decat sa stam in incinta fermei sau sa mergem la baut vin aiurea. eram destul de renumit pentru alergarile mele si la practica de la nazarcea am facut acest lucru, alergand de la nazarcea pana la Poarta Alba si chiar mai mult ca-l pierdusem pe unul dintre tovarasi, care de fapt ramasese la o coada sa cumpere pepeni. De frica febrei musculare am plecat la Hotel parc de la Mamaia si am facut inot cateva ore bune. N-am avut nicio problema. Ani de zile am alergat pe drumul de la capatul troleibuzului 94, pe drumul spre IMGB,pana la linia de centura si chiar mai mult. Era drumul bun, nu era praf ca acum si nici cimitir nu era pe acolo langa sere. Alergam singur sau uneori mai gaseam cate un coechipier dar respectivul nu era in elementul lui pentru ca eu aveam antrenament si il lasam in urma de fiecare data. Spre surpriza mea, de la 41,5 la pantofi, m-am trezit ca trebuie sa-mi schimb toate incaltarile ca ajunsesem undeva la 43,5 si continuam sa cresc in numere. ASsda s-a facut ca toti pantofii mei de 360lei, impletiti, din pielebuna si cu talpa buna a trebuit sa-i dau de pomana unui tip din centrul de calcul si s-o iau de la zero cu incaltarile.
Cand prin 1981 am mers la Busteni cu copiii si mi-am anuntat intentia sa alkerg pana la Gura Diham, un domn care era in vizita la gazda mea, pe nume nea paun, de 67 de ani a zis ca vine si el. la inceput am crezut ca glumeste, dar a mers si mi-a aratat ca are clasa. Alerga cu pas egal si s-a dovedit a fi un maestru. I-am aflat povestea ce m-a uimit si am continuat ani de zile sa-l am tovaras de alergari. El avea o perie de scanduri foarte rigida cu care isi freca spatele si tratamentul mi l-a aplicat si mie. Simteam flacari iesind din intreg corpul meu pentru ca avusesem ideea de a ma freca cu acea perie de scanduri peste tot. Era bine si m-am obisnuit. Nea Paun mi-a facut cadou o astfel de perie si ani de zile am continuat sa folosesc acea reteta miraculoasa. Alergan fara incetare zide zi multi kilometri si totul era exceptional. Intr-un an bunul meu prieten Traian S. mi-a zis ca eu ca mare profesor ce ma cred trebuie sa nu mai vin la scoala cu o canadiana subtiore, ci cu un palton adevarat, cu fular si sa am si eu o caciula ca lumea. Zis si facut. Mi-am cumparat toate cele. caciula de nutrie o mai am si azi desi am purtat-o o singura data. Si manusile imblanite cred ca le mai am tot nepurtate...
Era iarna si ninsase. M-am imbracat ca un boier, am ajuns in ASE si toata lumea se minuna de transformare. Numai ca am transpirat ingrozitor si m-am imbolnavit. de frica, am facut un cros pe drumul spre OMGB pana la centura, am nadusit zdravan, am ajuns acasa si am facut un dus rece. M-am culcat de frica. Dupa ce m-am terzit, eram ca un nou-nascut, sanatos de parca nu mai avusesem niciodata nici tuse si nici febra.
Chiar persoane care m-au apostrofat pentru ca faceam aceste alergari, ceva mai tarziu cand au avut probleme de sanatate recunosteau ca regreta ca si ele trebuiau sa faca miscare. Lucrul s-a intamplat in ziua cand era serbarea la clasa a I-a a fetei noastre. Eu am avut ideea sa fac un cros pe drumul spre Oltenita pe unde nu fusesem niciodata. Asa ca am plecat. Dintr-o eroare de folosire a sosetelor am stabilit performanta ca am facut niste rani oribile in talpa si nici ca mai aveam cum calca pe talpi. Mergeam prin casa pe calcaie. SAsa ca am ratat prezenta la serabarea care era sambata dar tot ratare a fost si neparticiparea la Conservator sa primesc titlul de Lecftor evidentiat titlu acordat de minister. A iesit un pic de zarva si chiar am fost atentionat de profesorul Dumitru C. dar vazandu-ma in ce hal eral lunea urmatoare mi-a zis ca trebuie musai sa fiu prezent in anul urmator, asa sa-mi spal rusinea, doua titluri consecutive nici Papa de la Roma nu primeste.
A venit Revolutia din 1989, s-a construit acolo langa serele Berceni un cimitir, drumurile au devenit prafuite si cativa ani mai tarziu era deja boala curata sa mai alerg pe acel drum spre IMGB si sa ajung la capatul liniei de matrou la Berceni. SAsa ca am abandonat. ceea ce era mai rau a fost ca am neglijat miscarea luat cu muncile de tot felul. Prin 2005 cand coboram din masina 133 mi-am dat seama ca am devenit mai greoi. Asa ca am zis ca e momentul sa merg la o sala de forta. Imi faceam mii de ganduri: ca sunt un varstnic, ca daca ma vede lumea, ca daca se vede din strada ca eu fac si dreg. Dupa multe ezitari am hotarat: merg la sala Sorty Club de langa piata Vitan, ca este si aproape de casa ca este si foarte aerisita. Mi-am facut abonament si am inceput sa lucrez zi de zi. la inceput toti erau cam circumspecti intrebandu-ma de starea mea de sanatate, daca stiu ce inseamna efortul daca sunt pregatit. Ei nu stiau ca eu aveam acasa o literatura de culturism, ca citisem si chiar fusesem in sala spectator la cateva concursuri nationale de culturism. Mi-am luat echipament de firma, LOTTO, aveam manusi, pantofi, sosete, bluze, pantaloni si un rucsac. Eram pregatit si pentru ca citisem deja imi structurasem programe zilnice si lucram. Eram asa o mica atractie ca eu, om cu parul alb ma amestecam cu tineri, unii mai la inceput, altii plini de muschi. oricum eu imi vedeam de treaba mea.
Cand am fost in America am gasit sorturi,bluze, sosete si pantofi sport de marci mai sofisticate, drept care mi-am cumparat, astfel incat sa fiu de fiecare data din cap, pana-n picioare, echipat cum scrie la carte. Ultima fita a fost cu toalele LACOSTe pe care mi le-am cumparat de acolo la preturi absolut generoase, caci aici preturile sunt prohibitive.
Inseamna ca am ceva timp de cand zide zi vin la sala, lucrez vreo doua ore si ajung acasa si cand ma culc cum ma asez in pat in aceeasi pozitie ma si scol. mai mult, daca inainte de a merge la sala daca aveam 100 de probleme de rezolvat, seara ma simteam vinovat ca nu le-am rezolvat pe toate. Acum daca am aceleasi 100 de probleme, le ierarhizez, iau din ele cam 10 si daca rezolv 4 ma simt excelent. Imi dau seama ca sunt mai echilibrat si mult mai eficient. Inseamna ca sportul face bine. Si cand merg in USA, imi fac abonament la o sala din cele cu
24/24 si zi de zi merg si lucrez acolo maximum 2 ore, prezentand la intrare un card si tastand o parola de 10 caractere.
Mi-am luat si dispozitive de masurat grasimea si de masurat circumferinta bratului. In vara lui 2013 voi lucra mult mai sistematic intrucat am definite niste obiective inca inainte de a iesi la pensie, pe acest subiect.
Numai asta merita! Orice efort, nu este mare!
